E toamnă dragă Aricel - Giuditta Campello
Traducător: Diana Ilie
Ilustrator: Arianna Cicciò
Editura: Curtea Veche
Recomandare de vârstă: 4-8 ani
Despre ce e vorba?
Aerul mai rece, pământul umed și întunecat, frunzele cam fără viață, gâștele zburătăcind spre mare, sunt doar câteva semne ce dau de știre că toamna- i aproape. Toate animale o așteptată cu entuziasm pentru bogățiile ei, numai Aricel e mâhnit, pentru că- n cazul lui e vremea de hibernare și nu se poate bucura de roadele acestui anotimp sau de culoarea ce se așterne peste frunzele castanului. Mai mult decât atât, prietenii lui: Veveriță, Pițigoi și Iepuraș îi vor lipsi enorm. Chiar dacă aceștia îi făgăduiesc că se vor întâlni la primăvară, tristețea îl cuprinde din ce în ce mai adânc pe micul arici.
“Sigur s- ar simți de un milion de ori mai breaz / dacă ar putea rămâne în continuare… Treaz!”
Cartea este scrisă în versuri însă mie îmi pare mai degrabă a fi o poveste, a cărui fir epic curge lin, în timp ce soarele toamnei se mai joacă pe cer, zilele sunt din ce în ce mai scurte iar pădurea se îmbracă în arămiu, cei patru prieteni se pregătesc încet, încet de iarnă, făcându- și provizii și contemplând la frumusețea pădurii, a cărei haină își schimbă culoarea de la o zi la alta.
Cum e scrisă?
“E toamnă dragă Aricel” face parte dintr- o serie de patru cărți, fiecare dedicate unui anotimp și are ca nucleu, prietenia celor patru animăluțe pe care le- am enumerat mai sus, prietenie care rezistă indiferent de vremea de afară sau de micile griji care apar în cazul fiecăruia.
Observăm că structura rimelor nu este una rigidă, astfel cei mici se pot bucura de pasaje ce le vor rămâne întipărite în memorie:
“Pădurea e mai rece dis-de-dimineață,
prin piersic, frunzele- s cam fără viață.
Pământul e mai umed și mai întunecat,
iar aerul miroase a strugure muscat.”
Autoarea a ales un limbaj viu, folosind epitete cromatice: “frunze aurii, “pământul întunecat”, ori personificarea pădurii care se “îmbracă în arămiu”, însă acestea au fost perfect completate de expresii care nouă ne- au plăcut tare mult: “cât vezi cu ochii”, “rămâne-ntre- noi”. “punem umăr la umăr”.
Am selectat și câteva cuvinte noi, pe care nu le întâlnim în vocabularul de bază și le- am explicat copiilor că strugurii mușcați sunt cei din care se face vinul și sunt foarte aromați; i- am căutat cuvântului breaz câteva sinonime: însemnat, abil și ne- am propus să mergem să găsim și noi mânătărci, asta după ce au văzut câteva imagini cu ele.
Cum e ilustrată?
Ce ți-a plăcut?
Mi- au plăcut întotdeauna cărțile în care mesajul este unul clar și din care cei mici pot desprinde învățături pe care să le aplice în viața de zi cu zi.
Mai mult decât frumoasele culori ale toamnei. decât imaginea pădurii cu frunzele castanilor sau a veverițelor ce- și îngroapă ghindele sau nucile, pe noi ne- a împresionat prietenia acestor mici animale, care găsesc soluții și reușesc să- i alunge supărarea lui Aricel, făcându- i o surpriză; o petrecere în cinstea lui.
Imaginile în care luna le veghează dansul, trupa de broscoi care iau parte la șaradă, pregătirile ghirlandelor colorate făcute din frunze, prăjitura din pere, castane și kaki, ne- au uns pe suflet.
Ce a spus copilul tău despre ea?
Copiii sunt fascinați de această carte și cred că pe lângă rimele jucăușe, ilustrațiile joacă un rol semnificativ în acest sens.
Sunt convinsă că cei mici au empatizat cu ariciul prin prisma faptului că și ei se pun la somn mai devreme și astfel uneori cred că pierd lucruri importante, însă au înțeles că asta e ordinea firească a lucrurilor, văzând că acestuia i se face somn în următoarele activități, în care se oferă să- i ajute pe prietenii lui.
Am ales împreună această imagine, ca fiind cea mai reprezentativă, marcând nu doar prietenia ci și bucuria de a dărui, astfel Aricel primește trei daruri, fiecare reprezentând câte o caracteristică a toamnei:
“Veveriță îi dă o frumoasă mânătarcă:
-Uite- aroma toamnei! Ia de o încearcă!
Iepuraș îi oferă o până ușoară:
…
Te va mângăia a toamnei adiere
Cu dulcea atingere- a brizei pasagere.
Pițigoi îi dăruiește frunze și flori.
-Iată și toamna în mii de culori!”
La bibliotecă
Cartea a ajuns la noi în bibliotecă anul trecut și a fost tare îndrăgită. A fost apoi împrumutată până în această vară, când ne- am bucurat tare mult că am recuperat- o.
Citind- o și răscitind- o ne- am gândit că ar fi o ocazie perfectă să dăm și noi o petrecere în cinstea acestui anotimp, ce este preferatul multor prichindei din comunitatea noastră.
Așadar, stați pe aproape că vom împărtăși și cu voi, postâ d pe pagina bibliotecii noastre și poate chiar pe cea a Asociației Biblioteca Prichindeilor.
Ce ne mai recomanzi?
Pentru că nouă ne- au plăcut și celelalte volume scrise de aceiași autoare, vi le recomandăm și vouă:
“E primăvară dragă veveriță”,
“E vară dragă Pițigoi”
“E arnă dragă iepuraș”.
Din fiecare se desprinde câte o morală importantă, care le va oferi prichindeilor o viziune aparte asupra prieteniei. În vara aceasta la ultimul nostru atelier am citit cartea în care Pițigoi pregătește un picnic delicios pentru prietenii lui, însă aceștia fiind prinși cu salturi în apă și statul cu burta la soare, întârzie teribil, așa că Pițigoi se supără, iar lecția pe care cei mici au desprins- o de aici a fost că punctualitatea este mai mult decât importantă și de asemenea că iertarea e cea mai de preț calitate într- o prietenie.
Despre autor
Despre nu sunt tare multe de spus. Am remarcat faptul că este născută în partea de nord a Italiei și locuiește în provincia Varese, aproape de granița cu Elveția, ceea ce probabil i- a sporit dragostea pentru natură, știind cu toți cât de frumoasă este această regiune.