Fericirea este o vulpe
Autor: Evelina Daciute
Ilustrator: Austra Kiudulaite
Editura: Cartemma
Recomandare de vârstă: 4-6 ani
O poveste despre dorințe, prietenie și visuri împlinite
Andreea -
Biblioteca Prichindeilor din Bilbao
Despre ce e vorba?
Paul trăiește într-un oraș unde fiecare zi începe la fel: tatăl său se cațără pe o scară până în vârful copacului, unde îl așteaptă un elicopter portocaliu. Slujba lui este să ducă oameni și lucruri dintr-un loc în altul, iar Paul a crescut obișnuit cu această rutină. Viața lui este una liniștită, dar în sufletul său mocnește dorința unei aventuri. Apoi, într-o zi, apare vulpea roșcată – o prezență misterioasă și jucăușă, care îl însoțește pe Paul într-o prietenie intensă și scurtă.
Însă vulpile nu pot fi ținute în loc, la fel cum nici fericirea nu poate fi îngrădită. Paul trebuie să învețe să accepte despărțirea și să descopere că fericirea nu e un loc anume, nu e un moment static – e o stare de spirit pe care trebuie să știi cum s-o recunoști.
Aceasta nu este o poveste cu un conflict clasic și o rezolvare clară. Este mai degrabă o meditație delicată despre pierdere și acceptare, despre lucrurile frumoase care vin și pleacă, lăsând în urmă amintiri de preț.
Cum e scrisă?
Textul este simplu, dar plin de subînțelesuri. Este genul de poveste care, la prima vedere, pare ușoară pentru un copil de 5-6 ani, dar care ascunde o profunzime pe care adulții o simt mai intens. Autoarea nu dă explicații lungi, nu insistă pe emoții, ci lasă mult loc pentru interpretare.
Citind cartea cu copiii mei, am observat că unele pasaje au trezit întrebări, mai ales când vulpea pleacă. Am avut o discuție frumoasă despre de ce uneori trebuie să lăsăm lucrurile să fie așa cum sunt, fără să încercăm să le controlăm.
În plus, am apreciat că textul păstrează un echilibru bun între descriere și dialog, ceea ce face lectura mai dinamică și mai potrivită pentru copiii care încep să aibă răbdare să asculte povești mai complexe.
Cum e ilustrată?
Ilustrațiile sunt unul dintre punctele forțe ale cărții. Culorile calde și stilul artistic unic creează o atmosferă care îți rămâne în minte mult timp după ce ai închis cartea. Vulpea, desenată într-un stil aproape minimalist, dar contrastant, are o expresivitate aparte – uneori pare jucăușă, alteori visătoare, dar mereu pare că ascunde ceva din esența ei sălbatică.
Paginile în care Paul și vulpea sunt împreună sunt pline de căldură și energie, în timp ce ilustrațiile de la final, când Paul rămâne singur, au o senzație de gol – dar nu un gol trist, ci unul plin de amintiri frumoase.
Evelina Daciūtė este o autoare lituaniană care scrie povești pentru copii, iar Aušra Kiudulaitė este o ilustratoare cu un stil vizual distinct, recunoscut pentru culorile vii și expresivitatea personajelor. Împreună, au creat o carte care nu doar spune o poveste, ci transmite o emoție puternică. Cartea a fost tradusă și editată în limba română de Editura Cartemma.
O recomanzi?
Da, pentru copiii de peste 5 ani, mai ales dacă sunt deja obișnuiți cu povești care au mai multă profunzime emoțională. Este o carte care poate fi citită în momente de tranziție, atunci când copilul trebuie să înțeleagă că unele lucruri și persoane vin și pleacă din viața noastră, dar asta nu înseamnă că pierdem ce am avut cu adevărat.
Mi-a plăcut că autoarea nu a simțit nevoia să închidă povestea cu un final clar. Nu există o concluzie moralizatoare, nu există o lecție explicită. Există doar o poveste de viață, așa cum sunt și cele reale: frumoase, dar trecătoare.
Poate că mi-ar fi plăcut să fie un pic mai multă poveste, să petrecem mai mult timp cu Paul și vulpea înainte de despărțire. Dar știu că, pentru copii, această concizie funcționează mai bine. Le lasă loc să își imagineze și să umple singuri golurile din poveste
Ce a spus copilul tău despre ea?
Dar de ce nu a luat vulpea acasă? a fost prima întrebare a lui Nectarie. Și de aici am pornit o discuție despre ce înseamnă libertatea, despre faptul că nu putem ține lângă noi pe cineva doar pentru că ne face fericiți.
Cred că aceasta este una dintre marile calități ale poveștii – îi face pe copii să pună întrebări, să analizeze și să-și creeze propriile răspunsuri. Cărțile care deschid subiecte grele într-un mod blând sunt mereu binevenite în biblioteca noastră. Fericirea este o vulpe este despre prietenie, dar și despre faptul că nu toate prieteniile durează pentru totdeauna.
La bibliotecă și alte recomandări
Cartea a ajuns la noi în bibliotecă anul trecut, în anul 2024. La început a fost răsfoită de noi până la epuizare, apoi ea a călătorit și spre alți copii din comunitate, care au fost foarte bucuroși să o descopere.
Dacă ți-a plăcut această carte, îți recomand și:
- „Băiatul, cârtița, vulpea și calul” de Charlie Mackesy – o altă poveste vizuală și emoțională, plină de mesaje profunde.
- ”Barnabe descoperă lumea” de Gilles Bizouerne – o poveste care se leagă frumos de tema prieteniei, aventurii și descoperirilor
Carte citită și apreciată și de prichindeii comunității din Londra: AICI
Fericirea este o vulpe este o carte care nu îți dă răspunsuri clare, dar care îți lasă în suflet o întrebare frumoasă: unde se duc vulpile când pleacă?