În povești cu Adrian Serghie
„Nu ridica tonul”, iar eu am replicat „Adică un pește?”
Adrian Serghie este un artist ilustrator. Ilustrația lui a ajuns pe piele, pe pânză, pe hârtie și-n mediul online. A fost tatuată, a personalizat haine, a apărut în cărți aduse tribut formațiilor, a umplut paginile benzilor desenate și a cărților de colorat, a apărut în invitații de nuntă și botez, a fost dăruită cadou, a reprezentat și reprezintă diferite produse și companii din domeniul medical, farmaceutic, iar lista continuă.
Adrian este originar din Iași, oraș în care își desfășoară activitatea și în prezent. Talentul său artistic s-a manifestat încă din copilărie, motiv pentru care a urmat liceul la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, secția Sculptură. Pasiunea profundă pentru grafică a prins însă contur abia odată cu începutul studiilor la Facultatea de Arte a Universității de Arte „George Enescu”.
Adrian iubește pisicile, motiv pentru care acestea au devenit un laitmotiv al universului său ilustrat. Prima sa expoziție solo, ca artist ilustrator, a avut ca temă pisicile, iar ulterior a realizat cărți de colorat, o bandă desenată și numeroase stickere – toate dedicate pisicuțelor. Până acum, a publicat cinci volume din seria Cărți de colorat cu pisici, adresate atât celor mici, cât și adulților.
O altă direcție creativă importantă o reprezintă Expresiile românești ilustrate, unde Adrian transformă ziceri obișnuite în imagini pline de umor, ironie și jocuri de cuvinte. Până în prezent, a ilustrat aproximativ 500 de expresii și calambururi românești, preferata lui rămânând „Nu ridica tonul”, expresie pe care a explorat-o în multiple variațiuni grafice.
Crezul lui este “Nu lăsa pe mâine ce poți face ieri.“.
Lucrurile din viață nu apar niciodată întâmplător, ci se așază firesc în drumul nostru, lăsându-și amprenta asupra felului în care creștem și ne descoperim. Așa s-a întâmplat și cu Adrian, care a poposit pentru o zi în comunitatea copiilor din Zagreb, chiar dacă ne-ar fi plăcut enorm să-l vedem și la Helsinki, Bilbao sau Göteborg, pentru a ne bucura împreună de hazul și farmecul plin de culoare al limbii române. Întâlnirea a deschis noi orizonturi: alături de prichindei, participanții au pătruns în lumea ilustrațiilor și a expresiilor românești, au creat propriile ilustrații pornind de la expresia românească preferată, unele dintre ele deosebit de haioase. Adrian a reușit să trezească interesul prichindeilor încă din primele minute ale întâlnirii, iar la final aceștia au plecat acasă veseli, cu desene extrem de amuzante și pline de creativitate.
Dacă sunteți curioși, căutați cartea de colorat cu expresii românești ilustrate, proaspăt ieșită de la tipar, realizată de Adrian Serghie, ilustratorul din spatele conceptului.
Când erai copil, ce îți plăcea mai mult să desenezi? Ți-ai amintit vreodată primul desen care i-a făcut pe cei din jur să zâmbească?
Când eram copil, nu pot spune că desenul era marea mea pasiune. Din contră, m-am simțit de multe ori presat să desenez, iar asta mi-a tăiat cheful o bună perioadă. Abia în facultate am descoperit bucuria adevărată a artei. Totuși, îmi amintesc primul desen care a stârnit zâmbete: un concurs de desen cu creta, unde am realizat un desen uriaș cu Palatul Culturii din Iași. Atunci am simțit pentru prima oară ce înseamnă să creezi ceva care aduce bucurie celor din jur.
De unde îți vin ideile? Ai un loc special, un obiect sau un moment al zilei care te inspiră cel mai mult?
Ideile îmi vin de peste tot, iar când apar, le notez imediat – pe telefon, în agendă sau în caietul de schițe. Dar cel mai des simt inspirația atunci când ies din casă. Paradoxal, confortul locuinței mă liniștește, dar nu mă provoacă. Când fac câțiva pași afară, văd lucrurile altfel, oamenii, natura, situațiile mărunte , toate devin surse de idei.
Dacă ai avea o baghetă magică de desen, ce personaj sau lume ai aduce la viață?
De câțiva ani, îmi place să combin 2-3 animale diferite și să creez creaturi noi, bizare și amuzante. Pe ele le-aș aduce la viață, pentru că m-ar fascina să le văd cum se mișcă și interacționează cu lumea reală. Adevărul e că bagheta mea magică există deja: e creionul cu care desenez.
Cartea ta „Expresii românești ilustrate” a fost foarte apreciată. Cum ți-a venit ideea să transformi expresiile populare în imagini?
Ideea nu a apărut peste noapte, ci a crescut treptat. Deja cochetam cu expresiile românești, dar momentul declanșator a fost unul amuzant și personal: într-o discuție cu soția mea, ea mi-a spus „Nu ridica tonul”, iar eu am replicat: „Adică un pește?”. Atunci s-a aprins beculețul. A fost acum aproape cinci ani, iar de atunci am ilustrat peste 600 de expresii.
Care este expresia ta preferată din carte și de ce?
„Nu ridica tonul” rămâne preferata mea, pentru că s-a născut dintr-o glumă cu soția mea. Are în spate un moment autentic și personal, care mă face să zâmbesc de fiecare dată.
Cum reacționează copiii când descoperă aceste expresii desenate? Îți povestesc ce înțeleg ei?
Reacțiile lor sunt minunate și foarte diverse. Unii înțeleg imediat, alții se duc să-și întrebe părinții, iar alții mă roagă pe mine să le explic. Dar cel mai frumos este că toți intră în joc. Chiar și adulții reacționează la fel – descoperă că nu știau anumite expresii, dar se bucură să afle, râd și devin curioși.
Crezi că desenul poate fi o punte pentru ca cei mici să înțeleagă mai ușor frumusețea limbii române?
Absolut. Am primit confirmarea asta chiar de la profesori care au cumpărat vederile cu expresii românești pentru a le folosi la ore. Au observat că prin desen și umor copiii rețin mai ușor și sunt mult mai deschiși să exploreze frumusețea limbii.
Cum vezi rolul desenului într-o carte pentru copii? Crezi că ilustrațiile pot ajuta un copil să iubească mai mult cititul?
Pentru mine, ilustrațiile au fost mereu o fereastră spre poveste. Când eram mic, mă ajutau să înțeleg mai bine lumea descrisă și să intru în ea. Din experiența mea, cred că da – un desen bun poate fi acel pas mic care aprinde curiozitatea copilului și îl face să îndrăgească cititul.
Cum îți imaginezi o bibliotecă ideală pentru prichindei?
În facultate, am avut proiecte în care am creat „cărți-obiect”, cărți care se transformă când le deschizi – într-o casă, un castel sau un alt univers tridimensional. O astfel de bibliotecă interactivă, unde cărțile prind viață la propriu, ar fi pentru mine ideală și cred că ar fascina orice copil.
Ce sfat ai pentru copiii care iubesc să deseneze și visează să devină artiști când vor crește?
Le-aș spune să nu lase pe nimeni să le taie aripile. Dacă iubesc desenul, să își asculte inima, chiar dacă nu sunt încurajați de ceilalți. Arta nu e doar un hobby, poate deveni un drum de viață plin de sens.
Cum pot părinții și profesorii să încurajeze mai mult creativitatea celor mici?
În primul rând, să creadă în copii, chiar și atunci când nu înțeleg pe deplin ce vor să facă. Apoi, să le ofere spațiu pentru joc, curiozitate și umor. Activitățile creative trebuie să fie o bucurie, nu o obligație.
Dacă personajele tale ar prinde viață pentru o zi, ce aventură ați trăi împreună?
Cred că am porni într-o călătorie printr-o lume asemănătoare cu „Alice în Țara Minunilor”. Mi-a plăcut mereu universul acela ciudat și amuzant, unde logica e răsturnată și totul e posibil. Personajele mele s-ar simți ca acasă acolo, iar eu alături de ele.
Interviul a fost realizat în cadrul proiectului C.A.R.T.E. Pilon II, finanțat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în perioada iunie – octombrie 2025.