Jocurile copilăriei
Autor: Sonja Danowski
Ilustrator: Sonja Danowski
Editura: Signatura
Recomandare de vârstă: 4-8 ani
Petru, Paula și Radu ne vorbesc despre jocurile copilăriei
Elena Stanci -
Biblioteca Prichindeilor din Londra
Despre ce e vorba?
Petru și Paula sunt doi frați cărora le place să se joace cu păpuși mânuite de ei, imaginând mici spectacole de teatru. Asta până într-o zi, când sunetul unor bondari le atrage atenția și află că au un nou vecin, pe Radu, și că, de fapt,aceste sunete nu sunt de la niște bondari, ci de la elicopterul lui.
Cartea este un imn închinat copilăriei, cu bucuriile și supărările ce se cuibăresc în inimile celor mici, o poveste emoționantă despre prietenie și despre sentimentele copiilor atât în situații conflictuale, cât și în momente de pace.
Cum e scrisă?
Sonja Danowski are un stil recognoscibil, cu limbaj simplu presărat de dialoguri, fără neologisme, figuri de stil sau descrieri, pe înțelesul prichindeilor cititori. Povestea poate fi citită ca atare, ca o întâmplare la care copiii se pot raporta ușor prin prisma experienței lor de zi cu zi, dar are și un mesaj profund și lasă loc pentru discuții și interpretări.
După ce Petru și Paula îi prezintă lui Radu teatrul lor de păpuși, ei află că băiatul vecinilor este pasionat de mașini, avioane, elicoptere și că are chiar și un submarin. Petru este fascinat de toate acestea și alege să își petreacă următoarele zile jucându-se cu Radu, fapt ce o neliniștește pe Paula și pe păpușile lor:
„Petru nu-ți mai plac păpușile noastre?
Petru nu ne mai iubește, spune păpușa-vrăjitor.
Nu ne mai iubește, fiindcă lui Radu nu-i place de noi, explică păpușa doctor, Carol.”
Ziua în care Radu se îmbolnăvește și Petru nu mai poate merge la el este un răgaz pentru cei doi frați, care, în ciuda tensiunilor, vor pune la cale un spectacol de teatru pentru a-l înveseli pe noul lor prieten. Reprezentația este un real succes până în momentul în care grădinăreasa Linda cade în acvariu, cu tot cu coacăzele ei proaspete. Pe Radu, asta îl distrează, dar Paula se înfurie și pleacă. Petru își dorește să recupereze păpușa, însă Radu îi spune să vină după ea peste câteva zile.
Sâmbătă dimineața, cei doi frați sunt pregătiți să meargă să-și recupereze păpușa. Uimiți, ei constată că Radu crease o adevărată operă de artă: nu doar că o scosese pe Linda din acvariu, ci o îngrijise și o transformase în aviatoare. Copiii sunt entuziasmați, de-acum joaca poate continua fără rezerve în noua formulă.
Sonja Donowski este povestioare și ilustratoare, cărțile sale pentru copiii fiind traduse în peste 20 de limbi. Trăiește în Berlin și se bucură de recunoaștere internațională – munca ei este frecvent premiată.
Cum e ilustrată?
Nu voi putea descrie niciodată frumusețea ilustrațiilor Sonjei Danowski și nici nu cred că sunt suficiente cuvinte pentru a o face. De-a lungul acestor 6 ani, de când cărțile pentru copiii s-au strecurat în viața noastră, am văzut multe ilustrații, însă acestea sunt până acum preferatele noastre.
Pe cât de reale, pe cât de simple, pe atât de complexe. Toate ilustrațiile autoarei sunt o poveste în sine. Lumina este una dintre cele mai importante elemente ale percepției, astfel că aceasta joacă un rol important în toate cărțile ei: “Lumina schimbă culorile și sentimentele și permite obiectelor să strălucească sau să dispară în întuneric”, ne spune Sonja.
Lumina din ochii Paulei ne întâmpină încă de la prima pagină. Bucuria celor doi frați care se joacă împreună, apariția lui Radu și colecția lui de avioane și mașini, teatrul de păpuși care prinde nu doar culoare, ci și viață datorită dibăciei cu care au fost create, fac din această carte o adevărată sursă de inspirație pentru cei care își propun să ilustreze cărți pentru copii și un deliciu pentru noi, cititori mici și mari.
Dacă ar trebui să asociez ilustrațiile din cartea aceasta cu un singur cuvânt, acela ar fi: emoție. Par niște fotografii desprinse din albumele vechi ale copilăriei de altădată ori picturi înșiruite, ca și cum cineva ar fi urmărit îndeaproape persoane reale și ar fi zugrăvit scene adevărate din viața lor.
Pagina noastră preferată, din punctul de vedere al ilustrațiilor, este cea în care Radu apare cu păpușa Linda și le-o prezintă celor doi frați. Încântarea ce se citește pe chipul acestora este de nedescris.
O recomanzi?
Oricând! Este o carte minunată pe care o recomandăm mereu cu mare drag ca lectură potrivită copiilor între 4 și 8 ani, dar și pentru sufletul nostru, al părinților cititori. Citind-o, mi-am reamintit cu bucurie de jocurile copilăriei.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la “Jocurile copilăriei” este felul în care autoarea alege să ne țină aproape de jocurile firești de altădată. Ele capătă o însemnătate aparte datorită detaliilor atât de frumoase pe care, după cum spune chiar ea, înainte de a le reda, le vizionează precum un film.
Ce a spus copilul tău despre ea?
A fost prima poveste pe care am citit-o și la care Petru a stat nemișcat.
“Am auzit? Petru! Sunt eu în poveste, mami?” De aici a pornit și dragostea nesfârșită pentru această carte pe care o citim cu regularitate.
Copiilor le place relația celor doi frați, care e firească, cu suișuri și coborâșuri, cu zile petrecute împreună dar și cu cele în care Petru alege să-și petreacă timpul cu Radu. Ca în viață! 🙂
La bibliotecă și alte recomandări
În urmă cu mai bine de doi ani, înainte de a începe povestea bibliotecii, am făcut o comandă la Editura Signatura. Am ales și această carte pe care, de atunci, am citit-o și răscitit-o, am împrumutat-o iar și iar. Are deja colțurile tocite, paginile tăbăcite de mânuțe mici. De fapt, „Jocurile copilăriei” este cea mai citită carte de la Biblioteca Prichindeilor din Londra.
Toate cărțile semnate de Sonja Donowski care au ajuns la noi au fost tare îndrăgite, așa că vi le recomandăm și vouă:
- Smon- Smon;
- Prietenul meu de noapte bună;
- Secretele din grădina bunicului;
- Visele Nopții.
În încheiere, vă lăsăm cu câteva rânduri pe care le-am găsit într-un interviu acordat de autoare și care exprimă dragostea pentru copilărie și emoția care îi definește stilul:
“Obișnuiam să ascund mici comori în locuri secrete și îmi plăcea să mă cățăr în copaci, să fac supă din păpădie și să sar jos de pe zidurile înalte. Nu mi-a fost niciodată frică să cad și nu am văzut că ar fi nevoie să-mi schimb vreodată modul jucăuș de viață. Încă îmi amintesc cât de îngrijorată eram de perspectiva de a crește. Astăzi sunt incredibil de norocoasă să mă pot întoarce în microcosmosul fantastic al copilăriei mele când lucrez la cărțile pentru copii”.