Sărbătorile trăiesc acasă - Viorica Covalschi

Se știe deja că sunt o mare iubitoare a satului în care mi- am petrecut copilăria, a munților cu plaiuri pline de oi, a fânului cosit, a pământului proaspăt brăzdat, a datinilor noastre din bătrâni, a portului popular și a sărbătorilor menite să ne aducă împreună, cât mai aproape de natură, cât mai aproape de firesc, așa că acesta carte mi- a plăcut tare mult.

Prin aceste povești înșiruite ne amintim că viața satului e una animată de tradiții și obiceiuri, de marile sărbători sau de cele pe care noi le- am ridicat la grad de sărbătoare, de ulițele pline de copii ce pleacă la colindat, dar mai mult decât atât vine în sprijinul nostru a celor ce nu mai trăim astăzi pe ulițele acelea, ajutându-ne să le facem cunoștință micuțiilor noștri cu aceste datini din care rădăcinile noastre și- au luat seva ce încă ne hrănește și astăzi.

Legenda mărțișorului ne- a inspirat și împreună cu cei mici am împletit fire albe și roșii și le- am dăruit colegilor și celor două doamne profesoare de la școala copiilor. Toți au fost încântați.

De asemenea, am fost fascinată să aflu că de Sânziene “văzduhurile freamătă, iar cerurile se deschid”. Am descoperit povestea din jurul Lenelor Sânzienelor, care sunt niște fete frumoase ce trăiesc în păduri și apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă, fiind numite și reginele holdelor, “care aduc rodnicie pământului, îmbogățesc plantele cu putere de leac și grâul cu bob, ocrotesc copiii, ferindu- i de boli, fiind protectoare ale femeilor însărcinate și ale fecioarelor.” Florile de sânziene sunt culese de fete și împletetite- n cununi care se pun în casă, la ferestre sau pe stupi și ogoare cu credința că vor oferi sănătate și belșugul.