Ziua Internațională a Cititului Împreună, ediția 2026

Când am pornit în aventura poveștilor și am început să citim împreună cu copiii noștri, recunosc că am ales cărți în limba engleză, pentru că, pur și simplu, ne erau mai la îndemână. Îmi păreau și frumos ilustrate.

Înainte de a înțelege povestea, celor mici le plac imaginile, le place jocul de culori, le place ceea ce văd sau ceea ce simt. De aceea, cărțile lui Eric Carle au fost atât de potrivite pentru noi.

Nu știam atunci că aveam să descoperim, mai târziu, atât de mulți ilustratori români sau moldoveni, foarte talentați, pe care copiii noștri au avut nu doar oportunitatea de a-i întâlni prin cărți, ci și de a le pune întrebări sau de a-i cunoaște în ateliere dedicate, online și offline.

Nu știam atunci că vom descoperi povești scrise de autori străini contemporani, impecabil traduse în limba română. Toate acestea au devenit posibile datorită proiectului Biblioteca Prichindeilor, pentru care suntem tare recunoscători.

Pentru noi, cititul împreună a depășit demult granița unei simple activități. Nu cred că greșesc când spun că s-a transformat într-un ritual — asemenea unei rugăciuni, ceva care nu ține cont de timp sau de spațiu.

Am citit cam peste tot pe unde am fost și avem mereu cărți cu noi. Acest obicei nu ni s-a „întâmplat” peste noapte, dar a devenit ceva mai presus decât pot exprima prin cuvinte: e conectare și prezență, e liniște și atenție, e deschiderea noastră de a ne întâlni cu copiii din noi; e momentul acela în care las toate grijile zilei deoparte ca să explic ce înseamnă cuvintele „dor” ori „izvor”.

Cititul face mult mai mult decât să le deschidă copiilor porțile unui tărâm magic în care basmele tradiționale sau poveștile clasice se amestecă firesc cu cele moderne. Cititul le pune copiilor pe buze cuvinte pe care nu le-ar folosi în mod normal și le aduce în fața ochilor întâmplări pe care nu le-ar trăi în mod firesc.

Numeroase studii arată că inconștientul nu face diferența dintre vis și realitate, iar astfel, prin cărți, micuții noștri își pot da frâu liber imaginației și pot deveni creatori într-un mod cât se poate de natural.

De aceea, alegerea poveștilor este extrem de importantă. Mesajul din spatele rândurilor citite înainte de culcare poate transforma ziua de mâine și chiar anii ce vor urma.

Poate influența comportamentele și poate fi un sprijin pentru exprimarea emoțiilor. Ba chiar poate deveni cel mai așteptat moment al unei zile în care s-au trezit în grabă, au alergat la școală, au scris, au învățat, au fost la antrenamente de fotbal sau karate și, poate, seara au mai bifat și lecția de pian.

Dar cum să alegem poveștile? Sunt atât de multe. Piața cărților pentru copii este din ce în ce mai ofertantă, iar această întrebare se află pe buzele multor părinți care își doresc să aleagă conștient ceea ce citesc.

Avem tendința de a-i proteja excesiv pe prichindeii noștri, însă realitatea este că ei nu trăiesc pe norișori roz și nici înconjurați de îngeri. Tocmai de aceea, alegerea unor cărți în care apar frica, deznădejdea sau respingerea nu este atât de rea pe cât pare. Din contră, cred cu tărie că astfel de povești sunt necesare.

Familiarizați cu aceste emoții din poveștile citite în brațele mamei, în siguranță, copiii vor ști mai târziu cum să le gestioneze în viața de zi cu zi. Vor ști că, până la urmă, totul se termină cu bine și că orice sfârșit este, de fapt, un nou început.

La fel de important mi se pare să alegem povești care le oferă copiilor libertatea de a interpreta singuri finalul sau anumite pasaje. Curiozitatea, gândirea critică și creativitatea se nasc exact din aceste spații deschise. Și dacă ne întrebăm cum să le explicăm expresii hazlii, ce este ironia, umorul sau cum se vorbea în trecut, există mereu alternative.

Pentru o zi în care ploaia își face de cap, iar cărțile din bibliotecă au fost deja citite și recitite, propuneți-le copiilor să scrieți voi una împreună. Decupați imagini, porniți de la întâmplarea de ieri, de la curcubeul care apare după ploaie sau de la căzătura de pe schiuri.

Poveștile au rolul de a stabiliza emoțional, de a oferi un spațiu sigur și de a-i ancora mai bine în lume.

Dacă te gândești că pentru a citi este nevoie de zeci de cărți și de o selecție amplă, ei bine, nu-i chiar așa. În urmă cu zece ani, când cei de la Citim Împreună România au început proiectul lor, și în urmă cu cinci ani, când noi l-am început pe al nostru, existau doar câteva titluri.

Dorința, însă, era atât de mare, încât niciun inconvenient din exterior nu a oprit aceste inițiative să crească. Mai mult decât dorința, cred că determinarea, disciplina și perseverența unor oameni care știu că, datorită cititului împreună, viața copiilor se îmbunătățește simțitor au făcut diferența.

Ziua Internațională a Cititului Împreună este o invitație simplă: să ne oprim, să ne așezăm lângă copii și să citim cu voce tare. Nu e nevoie de perfecțiune, ci de prezență.

Avem o voce, o poveste și un copil care așteaptă. Și, uneori, asta este tot ce contează.