Bianca povestește așa:  

” Sunt bucuroasă și binecuvântată că cineva a avut idea acestei biblioteci! Viața pe care o trăiesc azi se datorează cărților, ele fiind cele care au alinat dorul de părinți, mi-au fost cel mai bun prieten în vremea adolescenței și cea mai relaxantă activitate. Citind, găseam înțelegere, dorință și curaj pentru a păși în viață. Azi, împreună cu soțul meu și cu cei trei copilași, am ales să locuim într-un mic orășel din Austria. Îmi desfășor activitatea profesională în domeniul vânzărilor de mai bine de 10 ani. În prezent, mă aflu într-un proces în care pun bazele unui „After school” la mine acasp, supus legilor și reglementărilor țării în care locuiesc. În ultimii 9 ani, am fost înconjurată de copii crescuți în diaspora, copii buni, frumoși și creativi. Am descoperit cu durere că lecturarea în limba română nu funcționează pentru toți la fel de bine. Atunci s-a născut această dorință de a face ceva în acest sens. Conform acestei dorințe și prin bunăvoința Ancuței Stoian care mi-a povestit despre existența Bibliotecilor Prichindeilor, am ajuns aici. Îmi propun ca prin prezența mea în această comunitate, să ajut și eu la răspândirea binecuvântării de a putea vorbi copiilor în limba părinților români din diaspora. O limbă care îmi doresc să rămână la loc de cinste în inima lor și să fie legată cu emoții dintre cele mai înalte și cu amintiri dintre cele mai frumoase. Doresc ca ai mei copii, împreună cu alți copii români crescuți în diferite locuri ai acestei lumi, să aibă șansa de a trăi viața cu toate simțurile lor și de a accesa tot felul de oportunități, păstrând limba română ca pe un avantaj, ca pe o alternative grozavă. În căutarea lor de a descoperi lumea, doresc ca ei să se bucure de limba mamei, să se bucure de carte, de conversație, de Cuvânt și să se poată întoarce în țară încrezători, dacă și atunci când inima le va dicta astfel. ”