Duminică - Fleur Our
Traducător: Tudor Călin Zarojanu
Ilustrator: Fleur Oury
Editura: Cartea Copiilor
Recomandare de vârstă: 3-7 ani
Fleur Oury ne invită la o „Duminică” în familie
Olga -
Biblioteca Prichindeilor din Bordeaux
Despre ce e vorba?
Clémentine, o mică vulpe, merge să ia prânzul la bunica ei împreună cu părinții săi. Este o zi frumoasă de duminică. Cum ora mesei durează prea mult, iar bunica este foarte tăcută, Clémentine se ridică de la masă și pleacă să exploreze grădina acesteia. Se plictisește puțin când, deodată, descoperă o gaură în gardul viu. Curiozitatea este prea mare, așa că decide să se aventureze prin acest pasaj secret, unde ajunge să se întâlnească față în față cu un pui de om. Urmează o serie de jocuri în pădure pentru cei doi copii, din lumi aparent diferite, înainte ca mica vulpiță să se întoarcă la ai săi. Din acea zi, ea va împărtăși un mare secret cu bunica ei. Ce poate fi mai frumos decât să descoperi că bunica ta are mereu un suflet de copil?
Fleur Oury ne prezintă un omagiu adus copilăriei, naturii, conviețuirii, chiar și atunci când suntem diferiți, și plictiselii care poate duce la descoperiri frumoase.
După părerea mea, autoarea a reușit să dea viață unei povești care oferă spațiu micilor cititori pentru a se exprima.
Cum e scrisă?
Este pentru prima dată când citesc o carte scrisă și ilustrată de Fleur Oury. Deși în Franța este foarte populară, abia când am descoperit cartea publicată de editura Cartea Copiilor, am aflat de ea. Sunt cu adevărat încântată de stilul lui Fleur Oury, atât din punct de vedere al scrierii, cât și al ilustrației: este frumos, cald, simplu, cu culori deschise, care creează o atmosferă delicată. Chiar dacă mi-am pus întrebări despre acest univers despre care nu știm prea multe, mi-a plăcut întâlnirea pe care a avut-o Clémentine cu acel băiat misterios, fără blană, care nu vorbește deloc, dar atât de uman în tot ceea ce face și în felul în care interacționează cu ea.
Paginile nu conțin mult text, așa că este potrivită și copiilor mai mici. Recomandarea făcută de Editura Cartea Copiilor este una corectă: 3-7 ani. Textul, fiind atât de scurt, lasă copilului libertatea de a-și forma propria interpretare, să-și folosească imaginația, ceea ce este rar în cărțile pentru copii pentru această vârstă. Interacțiunea, complicitatea, emoțiile, relația și dragostea dintre personaje nu sunt redate într-un mod explicit, dar le poți simți, atât de firești sunt. Din punctul meu de vedere, este o realizare remarcabilă din partea autoarei și ilustratoarei.
Cum e ilustrată?
Ilustrațiile realizate în tehnica creioanelor colorate se potrivesc perfect cu această poveste poetică și misterioasă în același timp.Îmi plac prospețimea ilustrației, culorile „vii” ale personajelor, dar și naturalețea cu care sunt redate toate elementele din natură. Sunt atât de luminoase, încât simți că te cuprinde o liniște nepământească, care te conduce spre locuri nemaîntâlnite sau pe unde picior de om nu a călcat vreodată.
Desenele sunt foarte frumoase, blânde, în culori pastelate. Îmi aduc aminte de tablourile lui Monet. Paginile care dezvăluie lumea minunată în care se joacă vulpița și băiatul sunt deosebit de delicate, cu o atenție mare la detalii. Sunt o invitație la visare, la pășirea într-o realitate paralelă. Nu mă satur să le privesc și să le analizez ori de câte ori răsfoim această carte. Și, de fiecare dată, am aceeași senzație că aș vrea să văd mai mult. Parcă te îndeamnă să iei creionul în mână și să te apuci de desenat, deși eu sunt antitalent la desen.
După cum spuneam, despre Fleur Oury, această scriitoare și ilustratoare cu nume predestinat, nu știam nimic, până să ajungă la mine cartea „Duminică”, publicată în România de editura Cartea Copiilor.De atunci, ori de câte ori merg prin librăriile din Bordeaux, îi îi recunosc imediat stilul. Așa am aflat că tânăra Fleur Oury și-a petrecut anii de școală desenând pe marginea caietelor, dar pasiunea ei pentru natură a îndreptat-o către studii științifice. După ce deja obținuse o licență în biologie, a decis să revină la cea de-a doua iubire, desenul, și reușește să devină absolventă a Școlii de Arte Decorative din Strasbourg. Acum lucrează ca scriitoare și ilustratoare de cărți pentru copii, dar păstrează un loc important în viața ei pentru natură.
Locuiește în Marsilia și îi place mult să meargă să le citească copiilor în librării și biblioteci. Aceste întâlniri sunt mereu însoțite de lucrările ei, expuse publicului larg. Plimbările dese în natură sunt principala ei sursă de inspirație, după cum afirmă chiar ea în numeroasele postări de pe Instagram. Da, recunosc, am fost tare curioasă să o descopăr și am intrat pe pagina ei. Am găsit un om cald, căruia îi place în egală măsură să se plimbe singură în natură, făcând trasee foarte lungi și să se afle printre oameni, când revine în orașele mari.
Ilustrațiile care mi-au rămas adânc întipărite în suflet sunt acelea care surprind legătura care se înfiripă între puiul de vulpe și puiul de om. Nu contează că el nu zice nimic, nu contează că nu are blană, nu contează că în aparență sunt diferiți. Tot ce contează este felul cum se joacă, cum se cațără în copaci, cum descoperă animalele bine ascunse în peisaj, cum înoată în râul devenit ocean, cum zboară cu aripi de ferigi…
Ce ți-a plăcut?
În primul rând, mi-a plăcut foarte mult cum a reușit autoarea să ne facă să simțim complicitatea dintre cele două personaje, chiar dacă nu este redată în cuvinte. Apoi, m-a emoționat extrem de tare relația dintre bunică și nepoțica ei, una blândă, sugerată, inocentă. Poate și din cauză că eu mi-am pierdut bunicii când eram foarte mică.
Mi-a plăcut și faptul că ilustrațiile au lăsat loc imaginației să zburde. Deși parcă te aștepți la un deznodământ final, faptul că nu există, te face să iubești și mai mult povestea. Totuși, sfârșitul poveștii ne așază un zâmbet pe față, deoarece și noi, cititorii, știm ce secrete ascunde…
Ce a spus copilul tău despre ea?
„Mama, și Clémentine are secrete cu bunica ei, la fel cum am eu cu bunicul meu?”
Cu această întrebare, după ce am terminat de citit cartea, Isaac a deschis niște răni ascunse în sufletul meu de copil. Am realizat cât de importantă este legătura dintre cei mici și bunicii lor, cât de frumos se simte pentru ei prezența bunicilor, câte jocuri sau năzbâtii pot face împreună, ca, mai apoi, să fie secretul lor. Acele secrete pe care eu nu am avut șansa să le am cu bunicii mei. Și, chiar dacă timpul trece nemilos peste cei dragi, rămân amintirile, secretele împărtășite, comorile descoperite, locurile explorate împreună. Și oare ce poate fi mai frumos decât un bunic, aflat în toamna târzie a vieții lui, și un nepot, aflat la început de viață, care se bucură de fiecare lucru mărunt întâlnit în aventurile lor?
La bibliotecă
Cartea se găsește la noi la bibliotecă, din 2023, anul publicării sale în România. A fost împrumutată de câteva ori și atinsă de mânuțele curioase ale prichindeilor care ne trec pragul. Acum este disponibilă să fie luată acasă de alte mânuțe curioase.
Ce ți-ar fi plăcut să fie diferit?
Mi-ar fi plăcut ca și părinții să fie părtași la lumea extraordinară pe care a descoperit-o Clémentine, nu doar bunica, văzând câte griji și-au făcut ei când o strigau și ea nu răspundea.
O recomanzi?
O recomand tuturor celor care au o relație specială cu bunicii lor, dar și celor care cred bunicii sunt cei care nu fac decât „să ne strice copii” cu ideile lor învechite. Acest lucru se vede doar cu ochi de adult. Copiii văd bunicii ca pe niște nestemate. Să nu le luăm această bucurie! Timpul lor în această lume este limitat.
Ce ne mai recomanzi?
Cartea „Duminică” este prima carte a autoarei Fleur Oury tradusă în limba română. O găsiți la editura Cartea Copiilor sau, dacă locuiți în Diaspora, o puteți comanda de la Librăria Diaspora Citește.
Dacă sunteți vorbitori de limbă franceză, vă recomand și celelalte cărți scrise de ea, în speranța că vor fi traduse și în limba română. Este vorba despre cărțile: „Premier matin” și „La saison des provisions”.
Despre autor
Fleur Oury este autoarea și ilustratoarea acestei cărți. Despre ea, am scris la secțiunea dedicată ilustrațiilor din carte. Ce aș vrea, însă, să adaug este faptul că pentru acest album ilustrat, a luat premiul literar 2021 al tinerilor cititori: „Haut comme trois pommes” de la Salonul de Carte din Montauban.
De asemenea, în presa franceză, au apărut următoarele critici după apariția cărții:
„Există povestea scrisă și povestea desenată. Cele două se completează și se îmbogățesc într-un mod original și neașteptat.”
Chez Gaëlle la libraire
„Fleur Oury creează aici, într-un mod discret, o mică capodoperă care leagă generațiile prin secretele copilăriei.”
L’Express
Citate memorabile
„S-ar putea să n-am voie pe aici”, se gândește Clémentine. Dar curiozitatea e prea mare.
„Hei, tu de ce nu ai blană?”