Maria și librăria - Valentina Rizzi
Traducător:Agnes Marchiș
Ilustrator: Natascia Ugliano
Editura: Cartemma
Recomandare de vârstă: 6 ani+
Cartea care a determinat un prichindel să meargă mai des la librării
Olga -
Biblioteca Prichindeilor din Bordeaux
Despre ce e vorba?
“Maria și Librăria” de Valentina Rizzi este o poveste caldă și inspiratoare, care explorează legătura profundă dintre cărți și copii. O poveste spusă prin ochii unui copil care trăiește desprinderea de acest loc magic de lectură și cunoaștere, de împărtășire și creștere.
Maria, personajul principal, este o librară pasionată, care își găsește bucuria și sensul vieții în munca la librărie. Librăria nu este un simplu loc de vânzare a cărților; este un spațiu magic în care copiii vin ca să cumpere , dar și să descopere povești care le deschid mințile și inimile. Este locul unde Maria le citește în fiecare zi povești, locul unde reușește să aducă la viață personajele fiecărei pagini, unde copiii rămân vrăjiți cu orele să o asculte, ca uneori să devină parte din poveste. Maria, cu răbdare și afecțiune, îi ajută pe micii cititori să găsească acele cărți care să-i inspire și să-i fascineze, contribuind astfel la dezvoltarea lor personală și intelectuală. Până într-o zi, când locul librăriei este luat de o sală de jocuri, iar cartierele sunt invadate de mall-uri gigantice.
Maria luptă, însă, cu toate forțele și reușește să revină să le citească copiilor în stradă, după o absență de câteva luni, cu o bibliotecă mobilă cu trei roți:
“în locul farurilor apar doi ochi, în locul portbagajului mașinii, un cufăr plin de cărți, iar în locul geamului o mică scenă plină de păpuși.”
Povestea este și cea a unui cartier în revoltă, care iese în stradă pentru a apăra viitorul unei librării independente, al tuturor librăriilor independente. Fără a uita de librarii itineranți:
„Într-o lume a cărților toate la fel, riscăm să ne plafonăm, să renunțăm la exercițiul cel mai important: cel de a ști, de a vedea lumea din diferite puncte de vedere, în respect față de ceilalți, pentru a face față vieții cu mai multe chei de acces. De aceea am decis să rămânem independenți în alegerea cărților, chiar dacă asta înseamnă să coborâm în stradă cu o camionetă.”
Forța acestei cărți constă în faptul că este liber inspirată dintr-un proiect de educație la lectură în stradă, pe o tricicletă, într-un cartier periferic din Roma.
Cum e scrisă?
Valentina Rizzi s-a inspirat pentru această poveste din propria experiență de librar și din proiectele pe care le-a dezvoltat în comunitatea din Roma. Ideea centrală a cărții provine din preocuparea ei pentru dispariția librăriilor independente și impactul pe care acest fenomen îl are asupra comunităților locale, în special asupra copiilor.
Autoarea a fost motivată să scrie această carte pentru a sublinia importanța bibliodiversității și a librăriilor ca spații culturale esențiale, nu doar locuri de vânzare a cărților. În special, proiectele ei de educație la lectură, realizate cu ajutorul unei biblioteci mobile, i-au arătat cât de mult contează accesul la cărți variate pentru dezvoltarea imaginației și creativității copiilor.
Autoarea își construiește narațiunea cu sensibilitate, aducând în prim-plan importanța literaturii în viața copiilor și rolul esențial pe care îl joacă librării în a stimula dragostea pentru lectură. Prin ochii Mariei, putem simți bucuria de a lucra într-un mediu în care fiecare zi aduce o nouă poveste de împărtășit și un nou copil de ajutat să își descopere pasiunea pentru cărți.
Stilul narativ al autoarei este accesibil și plin de căldură, ceea ce face cartea ușor de citit și de apreciat de o gamă largă de cititori. Descrierile sunt vii și reușesc să transmită atmosfera fermecătoare a librăriei, un loc unde fiecare colț pare să aibă propria sa poveste de spus.
Cartea conține foarte multe metafore, aș putea spune chiar că întreaga poveste este o metaforă. Autoarea utilizează perspectiva unui copil pentru a capta emoțiile și experiențele legate de închiderea unei librării. Acest stil de scriere ne-a ajutat foarte mult pe mine și pe băiețelul meu să ne conectăm emoțional cu povestea și să vedem impactul crizei bibliodiversității prin ochii unor copii iubitori de carte, inocenți și sensibili.
Povestea este narată la persoana întâi, din perspectiva copilului, care ne oferă o privire de ansamblu asupra evenimentelor și emoțiilor personajelor. Autorul folosește descrieri bogate pentru a crea o imagine vie a librăriei, a cartierului și a personajelor. Aceste descrieri ne transportă în atmosfera din carte și ne ajută să înțelegem importanța spațiului pierdut.
Deși dialogurile între personaje sunt foarte puține, acestea evidențiază perfect sentimentele și gândurile acestora cu privire la importanța lecturii în viața noastră.
Ce mi-a plăcut foarte mult este că, deși cartea ne aduce în față teme destul de complexe și actuale vremurilor pe care le trăim, cum ar fi criza bibliodiversității, importanța librăriilor independente și lupta pentru diversitatea culturală, ele sunt tratate într-un mod accesibil și sensibil, pentru a sublinia importanța acestor probleme.
Per ansamblu, cartea este scrisă pentru a sensibiliza în privința crizei librăriilor independente și a diversității culturale, oferind o poveste care este atât emoționantă, cât și educativă.
Cum e ilustrată?
Ilustrațiile din carte, din punctul meu de vedere, sunt concepute pentru a completa povestea emoționantă, dar textul este cel care a avut un impact asupra noastră.
La începutul poveștii, ilustrațiile Natasciei Ugliano sunt realizate într-un stil cald, cu linii moi și culori calde. Eu le-am privit ca fiind modul ei de a ne transmite sentimentele de confort și siguranță pe care le oferă librăria copiilor. Unele ilustrații reflectă perspectiva copilului narator, cu cadre care se concentrează pe detalii care i-au atras imediat atenția băiețelului meu:
„…în loc de brațe, parcă avea tentacule: apuca deodată cărți, păpuși, telefon, bonuri… În loc de mâini, două ventuze: reușea mereu să prindă și cele mai ascunse și misterioase cărți.”
La pol opus, se află ilustrațiile în tonuri întunecate sau monocrome care redau atmosfera ce însoțește evenimentele după închiderea librăriei, moment în care întregul cartier conștientizează pierderea acestui loc special. Pe măsură ce povestea avansează și librăria este închisă, ilustrațiile sunt realizate în contraste puternice între culori vii și nuanțe mai gri sau palide. Imediat îți dai seama că întregul cartier și-a pierdut vitalitatea de odinioară.
La sfârșitul cărții, ilustratoarea ne prezintă imagini ale cartierului care se mobilizează, cu oameni adunați în stradă pentru a protesta împotriva închiderii librăriei. Ea reușește să surprindă foarte bine solidaritatea și speranța care se înfiripă în sufletele oamenilor:
„- Ne vrem librăriile și librarii noștri înapoi!”.
Natascia Ugliano, o tânără ilustratoare din Italia, ne-a oferit imagini care adâncesc legătura cu povestea și subliniază temele centrale ale luptei pentru diversitate culturală și libertate intelectuală.
Ce ți-a plăcut?
Povestea pusă în această carte de Valentina Rizzi este o reflecție emoționantă asupra crizei bibliodiversității, adică diversitatea culturală și literară, care este esențială pentru menținerea unei oferte variate de cărți și idei.
Mi-a plăcut foarte mult că autoarea a ales să ne prezinte, prin ochii unui copil, pierderea irecuperabilă a librăriei Mariei, un loc odinioară vibrant de cultură, cunoaștere și comunitate.
Lupta Mariei este și lupta noastră, a bibliotecarelor, care am înțeles importanța de a avea acces la o varietate de cărți, cu mesaje pozitive, dincolo de tendințele comerciale, angajamentul pe care ni l-am luat față de noi și copiii noștri de a aduce cărți diferite acolo unde sunt cel mai necesare, în comunitățile românești din Diaspora.
Această poveste m-a răscolit foarte mult, mai ales că este inspirată de un proiect real de educație la lectură în Roma. M-a făcut să conștientizez că librăriile independente nu sunt doar niște afaceri, ci locuri esențiale pentru diversitatea culturală și educația generațiilor viitoare. Închiderea unei librării este mai mult decât o pierdere comercială, este dispariția unui spațiu unde ideile pot circula liber și unde comunitatea se poate hrăni intelectual și spiritual.
Ce a spus copilul tău despre ea?
După citirea poveștii, Isaac a fost foarte trist. M-a întrebat de mai multe ori pe parcursul cărții de ce librăria a dispărut și ce vor face acum copiii fără Maria:
„Mama, nu înțeleg, de ce oamenii nu le citesc copiilor, cum o face Maria?”
Aceste întrebări ne-au deschis drumul spre mai multe subiecte de discuție. Am vorbit despre cât de important este să citim în fiecare zi, cum ne ajută cărțile să ne dezvoltăm imaginația și creativitatea. Dar și despre cât de important este să ne înconjurăm de oameni care împărtășesc cu noi aceleași pasiuni și care ajută la menținerea vie a interesului pentru lectură.
Pentru cei care iubesc cărțile și pentru toți cei care apreciază valoarea culturii și a cunoașterii, “Maria și Librăria” este o lectură obligatorie, un manifest puternic pentru bibliodiversitate și un apel la acțiune pentru a proteja și susține librăriile independente.
Este o carte care te face să reflectezi asupra rolului esențial pe care îl joacă cărțile și librariile în viețile noastre și în comunitățile noastre.
La bibliotecă
Cartea se găsește la noi la bibliotecă din 2023. A fost împrumutată de un singur prichindel, care însă mi-a spus apoi că, datorită acestei cărți, va merge mai des în librării și nu în centre comerciale pentru a-și cumpăra cărți.
Ce ți-ar fi plăcut să fie diferit?
Este greu de găsit un aspect negativ la această carte, dar, dacă ar fi să menționez ceva, ar fi faptul că povestea ar fi putut include mai multe detalii despre cum au reacționat copiii și alte personaje la închiderea librăriei. Mi-ar fi plăcut să văd cum fiecare dintre ei a gestionat această pierdere și cum Maria a influențat viețile lor dincolo de momentele petrecute în librărie.
De asemenea, pentru unii cititori mai mici, tema crizei bibliodiversității și impactul închiderii librăriilor independente ar putea fi un pic dificil de înțeles fără o discuție prealabilă cu un adult.
Este o poveste care, deși accesibilă, necesită o anumită maturitate pentru a fi pe deplin apreciată.
O recomanzi?
„Maria și Librăria” este mai mult decât o simplă poveste pentru copii; este o odă adusă cărților și librăriilor și o celebrare a muncii celor care, prin pasiunea lor, reușesc să inspire generațiile tinere. Cartea este ideală atât pentru micii cititori, cât și pentru adulții care își doresc să redescopere magia lecturii prin intermediul unei povești simple, dar pline de suflet. Este o lectură pe care o recomand cu drag, mai ales celor care iubesc cărțile și cred în puterea lor de a schimba vieți.
Și pentru că această poveste scrisă de Valentina Rizzi include reflecții personale și momente de introspecție, în care personajele își exprimă gândurile și sentimentele legate de pierderea librăriei, vă invit să o căutați. O să vă ajute foarte mult în conștientizarea și aprofundarea experienței cititului.
Ce ne mai recomanzi?
Deși Valentina Rizzi a scris mai multe cărți în limba italiană, în limba română au fost traduse doar două cărți. Așa că, vă recomand cu drag și cealaltă carte scrisă și tradusă la editura Cartemma. Cartea se numește “Viața”. „De unde venim? Încotro ne îndreptăm?” se întreabă Valentina Rizzi, întrebări pe care ni le punem și noi în căutarea sensului vieții.
Ambele cărți le găsiți la reducere pe site-ul editurii Cartemma.
Despre autor
Despre Valentina Rizzi nu găsești foarte multe informații în mediul online. Se descrie ca fiind o persoană creativă și pasionată, care își dedică viața literaturii și culturii:
„Librară independentă, autoare, povestitoare itinerantă, cultivă grădini de „cerneală” și visează.”
Deține o editură și librărie independentă la Roma, Biblioribro, împreună cu alți autori de cărți pentru copii. Scrie cărți, contribuind la lumea literară nu doar prin distribuirea cărților, ci și prin creație. Valentina Rizzi călătorește pentru a spune povești cu biblioteca ei mobilă cu trei roți, dar și în cadrul unor evenimente, ateliere sau lecturi publice, aducând literatura mai aproape de oameni.
„Cultivă grădini de cerneală”, considerând scrisul ca fiind o grădină în care cresc idei, povești și vise, toate „udate” cu cerneală. „Și visează”.
Citate memorabile
„Degetele ei se transformă în mănuși care reușeau să aducă la viață personajele fiecărei pagini.”
„În timp ce vorbea, limba ei devenea un creion mare cu care desena toate scenele din cartea pe care ne-o citea.”