Schimbare de aer - Jeanne Macaigne
Traducător:Lavinia Braniște
Ilustrator: Jeanne Macaigne
Editura: Cartea Copiilor
Recomandare de vârstă: 4 - 10 ani
Despre ce e vorba?
Povestea începe într-o notă optimistă, cu bucuria unei case ce-și iubește locatarii, îi încurajează, emană în jurul lor căldură în zilele friguroase, iar în cele calde, le păstrează toate secretele, asta până când intervine o schimbare.
Aceștia o dichisesc la rândul lor și o răsfață, astfel încât ajunge să toarcă precum o pisică. Asta până într-o zi când totul pare că se întoarce cu susul în jos: cineva vrea ceva ce-și dorește celălalt, pe oriunde calci, dar doar de sămânță de ceartă. Oamenii nu se mai înțeleg. De ce? Nimeni nu poate spune cu exactitate, însă casa își dă seama că proprietarii au luat-o razna și este convinsă că va sfârși distrusă, așa că le cere sfatul celorlalte case din cartier, iar acestea îi dau un sfat neobișnui: o schimbare de aer. Casa decide să plece la drum și astfel se mută în alt loc, mult mai frumos, unde oamenii au, din nou, tot ce au nevoie ca să trăiască liberi, în armonie cu ei, cu casa și cu toate plantele și animalele din acest nou și minunat tărâm.
Cum e scrisă?
Paragrafele scurte ce însoțesc imaginile nu-i pun în dificultate nici pe prichindeii ce abia descoperă tainele cititului. Exprimarea din „Schimbare de aer„ este pe înțelesul tuturor, nu degeaba cei de la Editura Cartea Copiilor o recomandă încă de la 4 ani. În călătoria ei spre locul în care va poposi, ne bucurăm de descrieri concise ale spațiului în care se petrece acțiunea: “după dealuri, luna mirată apare”, “pe o câmpie imensă și pustie”, “o plajă aproape paradisiacă”, “un munte înzăpezit”, “un lan de grâu care-i venea până la brâu”.
Cum e ilustrată?
Mi-a trebuit ceva până să mă dezmeticesc și să realizez că autoarea este și ilustratoarea acestei povești. Nu știu dacă Jeanne Macaigne a scris sau a ilustrat mai întâi această carte. Tot ce știu este că de la prima până la ultima ilustrație ne poartă atât de frumos prin interiorul și exteriorul acestor căsuțe fascinante, cărora le dă viață prin magia ce o pune atât în culori cât și în forme. Schimbare de aer abundă de ilustrații și ce este extrem de interesant este felul în care se succed, lăsând uneori impresia unor benzi desenate, care completează minunat textul cu detalii uneori realiste, dar de cele mai multe ori amuzante.
Detaliile casei prin antropomorfism, concepție care atribuie însușiri omenești unor lucruri, ființe sau procese din natură, sunt inedite, pe alocuri amuzante, de la ochi de fereastră destul de evidenți, până la nas sau brațe, care totuși ne lasă să vedem casa, căreia îi vedem cărămizile, ușa, hornul și chiar crăpăturile care apar sau dispar pe parcursul poveștii.
Ce ți-a plăcut?
Mesajul cărții este unul moralizator și ne îndeamnă să reflectăm la felul în care ne îngrijim căsuța și mai important de atât, la modul în care ne comportăm unii cu alții atâta timp cât suntem sub acoperișul ei.
Poate părea ireal, dar niciodată până să citesc această poveste nu m-am gândit să privesc dincolo de pereții din cărămidă, de ferestrele dreptunghiulare sau pătrate ori de ușile impunătoare de la intrare.
Odată cu această lectură, atât noi cât și copiii noștri ne-am schimbat atitudinea față de locul în care locuim și ne-am propus să gestionăm neînțelegerile în așa fel încât micul nostru cuibușor să nu ajungă o ruină, ci să se simtă iubit și prețuit.
M-a impresionat tare mult felul în care Jeanne s-a gândit la o casă care să găzduiască o familie și a perceput-o ca fiind un personaj viu, o mamă curajoasă, care are o dragoste caldă pentru locuitori ca și pentru copii. Într-unul dintre interviurile în care vorbește despre Schimbare de aer, ea se destăinuie și ne împărtășește gândurile: “Casa este un loc atemporal, care adăpostește cele mai intime secrete, care cunoaște fiecare inimă care bate până la gresie. Casa este acest habitat comun precum Pământul care ne adăpostește. La fel ca ea, ne protejează. Străbate anotimpurile, reține poveștile noastre străvechi, cu tot ce încercăm să deghizăm, să ne închidem în dulapurile noastre. Într-un moment al poveștii mele, când locuitorii își abandonează dragostea pentru casă, aceasta, cu voință oarbă, pornește într-o mare călătorie pentru a încerca să redescopere armonia originală. Și într-un instinct de supraviețuire suprem, luptă împotriva urii care amenință să se instaleze în inima lor. Este povestea unei iubiri care poate umple inimile de curaj, le poate da din nou trup, le poate insufla dorinta de a trai.”
Ce a spus copilul tău despre ea?
Este una dintre cărțile pe care prichindeii noștri le aleg frecvent și de fiecare dată observăm câte ceva diferit pe măsură ce ne cufundăm în imagini și dăm frâu liber gândurilor.
Uneori ne imaginăm cum ar fi dacă mică noastră căsuță ar pleca în căutare de o schimbare de aer și ne-ar plăcea să se oprească pe vârful unui munte, altădată pe un câmp cu flori ori pe malul unei apei.
Copiilor le place tare mult acest cântecel pe care-l fredonăm mereu și ne bucurăm că niciuna dintre casele din cartierul nostru nu a ales să plece printr-un alt colț de lume.
La bibliotecă
Cartea a ajuns la noi anul trecut și de atunci a călătorit cu noi la ateliere și în micile noastre vacanțe. A ajuns chiar în Oceanul Indian, unde liniștea, curățenia și natura îngrijită de localnici, i-au plăcut tare mult.
O recomanzi?
Consider că este o carte pe care toți părinții care iubesc mediul înconjurător și își doresc să le transmită copiilor câteva valori pentru a-l proteja, ar trebui să o aibă în bibliotecă.
O recomand cu căldură atât celor mici, cât și celor mai mari pentru că mesajul metaforic ni se adresează tuturor, deopotrivă.
Micii vlăstari înșirați pe ultimele pagini ne dau speranță și ne amintesc cât de ușor se poate regenera natura și cât de important este să trăim în armonie și iubire.
Despre autor
Chiar dacă Jeanne Macaigne a studiat la National School of Decorative Arts, pasiunea pentru conturarea unor povești în jurul albumelor pe care le ilustrează nu i-a dat pace în ultimii ani, iar cărțile pentru copii nu au încetat să apară. Dorința ei de a salva Pământul prinde contur în aceste cărți și chiar ea ne mărturisește că “Schimbare de aer, este o metaforă a Pământului și a umanității. Îmi place ideea că familia ar fi cea mai mică celulă a umanității și că locuința, Casa, ar reprezenta Pământul. În diferitele sale încăperi ar fi flori parfumate, copaci în flăcări, mări și râuri, munți și vulcani, aer de respirat. Dacă nu suntem atenți, va deveni de nelocuit.”