Șoricelul și Margareta - George Poenaru
Ilustrator: George Poenaru
Editura: Doxologia
Recomandare de vârstă: 4 - 10 ani
Despre ce e vorba?
Domnul Chițescu este un șoricel iubitor de artă care locuiește într-un loc plin de picturi și alte obiecte de artă. Pentru că-i tare cuminte, este simpatizat și răsplătit de îngrijitorul muzeului, căci așa se numește locul unde el își face veacul. Viața lui se schimbă brusc în ziua în care bunul lui prieten nu mai vine la lucru, iar înlocuitorul acestuia nu-l place deloc și ori de câte ori îl vede, îl fugărește și-l numește șobolan. Astfel decide să plece. Nu știe încotro să o apuce. Îi vin însă în minte cuvintele prietenului său : “Locuința mea de vară e la țară” și astfel pleacă spre marginea orașului. Întâlnirea surprinzătoare cu ciulinele și apariția margaretei îi vor schimba sensul existenței.
Cum e scrisă?
Ne-am obișnuit deja ca animalele și plantele să prindă grai în povești. Dar ce le face speciale pe aceste personaje create de Gabriel Poenaru? Modul în care acesta le dă un rost, felul în care dintr-un simplu ciuline creează un prieten de nădejde sau dintr-o margaretă, o ființă gingașă de care oricine s-ar putea îndrăgosti.
Folosirea limbajului simplu, firul narativ ce curge lin, descrierea ce apare pe alocuri și dialogurile întâlnite între regnul animal și cel vegetal pictează perfect tabloul unei povești de succes în rândul celor mai pretențioși prichindei.
Cum e ilustrată?
Cu urechile-i lungi, cu ochii mari și curioși, îmbrăcat cum se cuvine pentru un șoricel ce nu trăiește oriunde, ci într-un muzeu, chipul domnului Chițescu apare reflectându-se într-o oglindă, care atârnă pe unul dintre pereții încăperii unde acesta trăiește. Nu știu dacă ilustratorul a ales gri, alb și negru pentru a scoate în evidență sobrietatea spațiului în care se află sau pur și simplu îl pictează exact așa cum și-l imaginează pe unul adevărat.
Tabloul ce tronează pe următoarea pagină ne spune clar că am ajuns în lumea unui șoricel iubitor de artă, de la care am putea învăța și noi să apreciem aceste picturi care, de multe ori, dau viață unor încăperi reci și impunătoare.
Imaginea în care șoricelul este fugărit și în care lumina lanternei se reflectă asupra-i ne dovedește cât de șubred poate fi destinul unei rozătoare.
Lumina lunii ne dezvăluie un oraș îndepărtat privit prin ochii mici ai domnului Chițescu ce se pierde printre păpădii și care-i hotărât să lase în urmă muzeul și agitația orașului și să se stabilească la țară.
Urmează câteva imagini în care natura din jurul său îi dă parcă și lui culoare. Tonurile de gri sunt înlocuite de verdele crud din frunzele ciulinelui, de galbenul cald din razele soarelui. Chiar și imaginea șoricelului capătă o nuanță de lumină prin papionul și pantalonii ce prind parcă culoare de la steaua câmpului, Margareta de care se îndrăgostește ireversibil.
Ce ți-a plăcut?
Sunt povești și povești. Din unele înveți mai mult, din altele mai puțin. Altele îți vorbesc despre animale, despre avioane sau despre planete. Despre prietenie, despre speranță, despre cum să nu te dai bătut niciodată, despre cum să-ți găsești locul când nu mai ești dorit acolo unde te simțeai acasă, afli din altele.
Mi-a plăcut tare mult cum autorul a surprins trecerea de la viața liniștită a șoricelului, la amalgamul de sentimente ce i-au încolțit în suflet văzându-se în stradă. Sau la marginea câmpului singur și mai apoi la bucuria ce a pus stăpânire pe el când inima a început să-i bată cu putere pentru floarea de margaretă ce răsărise acolo pentru a însufleți locul acela sterp.
De asemenea, conversațiile pline de noimă pe care cei doi le vor avea, interesul pentru carte pe care domnul Chițescu o consideră “cel mai frumos lucru din lume. Bine, poate după cașcaval! O carte e un pic mai puțin frumoasă decât tine, Margareta. O carte e un lucru pe care sunt scrise multe multe lucruri, foarte interesante”, fac din această poveste o lecție pentru copiii ce nu au înțeles că după ploaie vine soare. Pentru cei ce nu știu să accepte momentele mai puțin plăcute, pentru toți cei care au nevoie să realizeze că după o iarnă lungă și rece, întotdeauna va veni o primăvară ce trezește la viață toată natura.
Ce a spus copilul tău despre ea?
A fost o poveste citită de mai multe ori, o poveste de care cei mici au prins drag și din care ei au înțeles nu doar cursul firesc al naturii ci și iubirea ce le leagă pe animale și plante.
Știau că păsările călătoare pleacă toamna spre țările calde, dar nu se gândiseră că sunt animale sau plante care le petrec cu privirea, știau că plantele vor reveni la viață primăvara, dar nu-și imaginaseră că sunt animale care le așteaptă cu sufletul la gură, știau și că animalele se adăpostesc în căsuțele lor călduroase, dar cine s-ar fi gândit că acestea au puterea de a salva și plantele din calea brumei reci sau a fulgilor de nea. Acestea sunt câteva lucruri pe care le-am constatat împreună, iar inspirat de șoricel, Luca ne-a propus ca în această toamnă să luăm un vlăstar de frăguță, să-l punem într-o coajă de nucă și să-l îngrijim până la primăvară.
Revenim cu imagini.
La bibliotecă
Anul trecut de Crăciun, am ales să facem o comandă la editura Doxologia, de unde nu luasem nimic până atunci. Ne doream o carte cu Nașterea Domnului, iar Șoricel și Margareta, ne-a ieșit în cale și am adăugat-o în coș fără să stăm pe gânduri.
Ne-a plăcut tare și am citit-o de multe ori, ultima data în trambulină într-una dintre zilele calde din această vacanță.
Am uitat-o acolo și ploaia ce și-a făcut de cap în acea seară, a udat-o rău. Zilele ce au urmat ne-am străduit să-i uscăm foile pentru că toți o îndrăgim.
Am reușit și încă ne bucurăm de ea.
O recomanzi?
Recomand cu drag această carte atât pentru învățămintele ce se desprind din ea, cât și pentru ilustrațiile ce se înșiră atât de frumos sub ochii noștri. Descrierea dansului magic sub cortina stelelor plutitoare, care scânteiau și-i luminau, ne duce într-un cadru feeric. Privirile inocente ale celor doi, grija pe care șoricelul i-o poartă margaretei, darurile pe care și le oferă reciproc și finalul poveștii în care reîntoarcerea naturii la viață și bucuria cu care cei trei prieteni se reîntâlnesc, sunt doar câteva argumente care mă fac să cred că am făcut o alegere bună păstrând această carte în mica bibliotecă unde s-au cuibărit cărțile cu poveștile de seară.
Ce ne mai recomanzi?
Voi mai recomanda o altă cărte scrisă și ilustrată de Gabriel Poenaru, pentru că și în aceasta autorul urmărește să consolideze în prichindeii noștri adevăratele valori ale vieții.
“Căutându-l pe împreună”, de unde vom înțelege că împreună nu este un simplu cuvânt ci este o persoană căreia i se alătură altă persoană și încă una până se formează o comunitate. Rezultă de aici că unitatea are putere, lucru pe care îmi doresc tare mult ca micuții noștri să-l înțeleagă de pe acum și să-l manifeste când va fi nevoie.
Despre autor
Veți fi uimiți să aflați că autorul și ilustratorul acestei povești, nu a studiat nici filologia, nici arta ci pur și simplu a ales secția: Restaurare – Conservare lemn policrom din cadrul Facultății de Teologie din Iași.
A publicat până acum peste cincizeci de cărți pentru copii, a coordonat trei edituri și are o serie de premii și nominalizări la manifestări naționale și internaționale dedicate cărților.