De ce să le citim copiilor ?

Text de Ana Engrth Răduleț

“Manualul lecturii cu voce tare” a fost creat acum mai bine de 30 de ani de Jim Trelease, completat recent de Cyndi Giorgis și publicat la Editura Litera, rămânând o lectură deopotrivă interesantă și importantă, lămuritoare pentru aspecte esențiale legate de beneficiile lecturii împreună. Voi prezenta pe scurt factorii care contribuie la dezvoltarea sănătoasă a limbajului și, foarte pe scurt, pe cei care îi determină declinul.

Despre achiziția limbajului 

Înainte ca orice pui de om să intre în sistemul de învățământ clasic, el își însușește limbajul acasă. În funcție de nivelul de educație al familiei din care provine, el aude un număr mai mare sau mai redus de cuvinte. Vocabularul se bazează pe patru axe, pentru care autorul face analogia unor diguri – fiecare dig „spart” devine o experiență pozitivă de învățare, un pas către mai mult. Primul nivel este cel al vocabularului auzit – copilul aude cuvinte acasă și la un moment dat, ele devin atât de numeroase, încât „barajul” cedează și face loc vocabularului vorbit. Copilul începe să spună cuvintele pe care le-a auzit – este puțin probabil să înceapă să rostească unele care să nu-i fie deja familiare. Urmează vocabularul citit și vocabularul scris. „Atunci când îi citim copilului, îi turnăm efectiv în urechi (și în creier) toate sunetele, silabele, terminațiile, iar acest melanj va constitui bagajul de cuvinte pe care într-o zi va trebui să-l citească și să-l înțeleagă.” Oricât de elevate ar fi conversațiile dintr-o familie, cuvintele folosite în mod uzual nu depășesc 5.000, plus alte 5.000 care sunt folosite mai puțin frecvent în dialoguri specifice. Cele 10.000 de cuvinte formează vocabularul de bază. Dincolo de această bornă se află „cuvintele rare”, la învățarea cărora cititul contribuie în mod esențial și care reprezintă forța reală a vocabularului fiecăruia. „Cărțile ilustrate au, în medie, aproximativ 70% mai multe cuvinte unice decât se găsesc în conversațiile purtate cu copiii. […] Conform statisticilor, pentru textele tipărite, numărul crește semnificativ.”

Explicații pentru declinul lecturii ca obicei în familie 

Sunt atât de multe avantaje în ceea ce privește cititul și totuși, de ce este el în declin? Pe de o parte, lipsesc campaniile publice de informare – J. Trelease vorbește despre necesitatea unora la fel de agresive cum sunt cele împotriva fumatului, pentru că, de fapt, dintre toate cauzele posibile pentru speranța mare de viață identificate într-un studiu american de durată, factorul cel mai semnificativ a fost educația. Nu rasa, genul, locul, căsnicia, regimul alimentar sau fumatul! Recent, s-a demonstrat chiar că însușirea unui vocabular bogat în tinerețe reduce semnificativ riscul de a dezvolta Alzheimer la bătrânețe. Pe de altă parte, există două „realități” de care trebuie ținut cont atunci când se dorește identificat motivul pentru care cititul nu este prioritar: „1. Oamenii sunt ființe îndreptate spre căutarea plăcerii” – ne dorim să avem parte de experiențe care ne bucură și pe care le considerăm benefice. O asociere de acest gen cu lectura din copilăria timpurie va crea o relație de durată cu conotație pozitivă pe termen lung – „Atunci când citim cu voce tare, trimitem creierului mesajul de a condiționa copilul să asocieze textul și cuvântul imprimat cu plăcerea”. „2. Lectura e o abilitate cultivată.” Ca și în cazul altor abilități, lectura se învață prin exersare, iar pentru a face asta din plăcere – ca în cazul mersului pe bicicletă sau a practicării altui sport –, asocierea pozitivă cu acest tip de experiență este esențială. De fapt, „lucrurile care îi motivează pe copii și pe adulți să citească (și) mai mult sunt: plăcerea experienței, interesul față de subiect și admirația pentru oamenii care citesc mult, urmărindu-le exemplul.” Este important ca părinții, bunicii, comunitatea și profesorii să prioritizeze implementarea acestui obicei sănătos din frageda pruncie a copiilor pe care îi au în grijă.