Și cărțile au nevoie de doctori

Am început să ne gândim cum să formulăm acest articol. Am încercat să ne și documentăm pe subiect, dar se pare că există o lacună în articolele despre această temă. Prea puțin se vorbește, prea puțin se știe despre ce facem cu acele cărți accidentate sau deteriorate.

De aceea, ne-am gândit să scriem noi ceva pe această temă, cu promisiunea că, pe măsură ce avansăm în cercetările noastre, vom reveni cu noi și noi perspective. Dar de unde am putea să începem? Firesc ar fi de la început.

Dar care este începutul unei cărți? Începutul ei este cu mult înainte să o găsim noi pe rafturi, de când autorul se gândește să o conceapă. Cert este că o carte ia naștere încă de când autorul o coace în coconul său cerebral și emoțional. Apoi, desigur, capătă formă și devine palpabilă. Este frumos ilustrată și copertată, frumos împachetată. Trece printr-un proces de șlefuire vizuală până ajunge să reprezinte fidel viziunea autorului și să fie adusă pe rafturile librăriilor. Ar fi interesant de scris un articol despre etapele creării unei cărți, dar asa cu altă ocazie.

Acum, ceea ce vrem să surprindem este viața unei cărți de când ajunge în mâinile primului cumpărător, acasă la noi. La început, este nouă, neprăfuită, are acel miros de lemn și hârtie. Apoi începe să fie răsfoită, așezată, paginile încep să îi fie date. Capătă urme de degete, miros de piele de om, timpul se așează vizibil pe ea, ca pe viața unei persoane.

Iar dacă vorbim de cărțile pentru copii, cu atât mai mult, amprenta timpului și răsfoitului se așează și mai ușor. Pentru că cei mici nu au dezvoltate foarte bine abilitățile motrice, simțul conservării, iar accidentările se pot produce la orice citire.

De aceea, cărțile au nevoie de vizite periodice la medic. Și ghiciți cine este medicul primar? Daaa, chiar voi, dragi părinți sau bunici. Voi trebuie să vă asigurați că aceste comori literare au acea zi de analize. Iar asistent vă poate fi chiar micul cititor. Așa creșteți în el simțul responsabilității față de lucrurile din jurul lui pe care le prețuiește. Până la urmă, poate fi și o lecție de viață.

Deci, stabilim acea zi de analize a cărților și verificăm stadiul în care se găsesc. Acolo unde paginile sunt rupte, putem repara cu bandă de scotch. Dar ce facem când daunele sunt ireparabile? Nu mereu lucrurile se pot repara. O ultimă soluție ar fi să îi explicați micului cititor că această carte va merge la reanimare, în rezervă albastră de la tomberoane, acolo unde hârtia este reciclată și cartea va deveni hârtie care va fi refolosită în multe alte scopuri.

Până să ajungeți aici însă, iată câteva sfaturi utile pentru a asigura o viață cât mai lungă și sănătoasă cărților din biblioteca copilului tău. Așează-le într-un loc luminos și ferit de umezeală, unde circulă aerul. Și cărțile au nevoie de „vitamina D”. Dar nu în exces.

Încearcă să le așezi vertical în ordinea mărimii pentru a evita îndoirea lor. De asemenea, îl poți învăța pe micul cititor să folosească semne de carte pentru a marca pagina la care a rămas. Astfel evitați îndoirea paginilor acolo unde a rămas cu lectura.

Încearcă să le depozitezi pe rafturi închise, cu sticlă, pentru a nu se așeza praful cu mare ușurință. Iar dacă nu, asigură-te că vor fi șterse periodic, sau igienizate. Daaa, și cărțile au nevoie de baie, din când în când. Doar că de una uscată. Poate fi chiar o activitate pe care să o faceți împreună cu cel mic.

Asigurați-vă că locul de citit este unul potrivit acestei activități. Poate fi un colț de lectură, sau poate patul în care iau viață zilnic visele micului prinț.

În funcție de vârsta copilului, purtați discuții despre cum prețuim ceea ce iubim. Iar dacă este bebeluș, poate ar fi bine să îi stați alături atunci când mânuțele pufoase răsfoiesc pagini de viață.

Un lucru vă spunem clar. Din experiența noastră, nu toate cărțile se tratează și unele, mai ales cele de bebeluș, ajung la reanimare în rezerva albastră de la tomberon dacă sunt accidentate grav. Ne mai consolează ideea că măcar vor mai avea un alt tip de utilitate și că vor fi reciclate.

Dar dacă nu au ajuns la reanimare, este un bun prilej de a discuta cu cel mic despre cum trebuie să îngrijim cărțile. Poate fi chiar micul asistent care oferă primele îngrijiri cărții accidentate. O carte accidentată poate fi o oportunitate de a învăța cum să ne purtăm cu ea.

La fel ca unor ființe umane, cărților le oferim lumină, nu umiditate, le citim într-un spațiu adecvat, nu ne înfuriem pe ele, nu le aruncăm. După fiecare citire le așezăm cu grijă la loc. Le igienizăm cât de des putem. Ne spălăm pe mâini înainte de a le deschide. Și le putem asigura viață lungă și fericită alături de aparținătorii lor.

Dar nu uita! Și cărțile au nevoie de doctor! Iar pentru a oferi un exemplu puilor noștri, putem fi noi doctorii cărților alături de cei mai iscusiți asistenți, chiar ei, micii prichindei cititori. Iar când vor mai crește și vor învăța de la noi cum să le îngrijească, pot fi avansați chiar ei la rangul de doctori.

Ideea noastră este că doctorul cărților este însuși cititorul ei. 

Dragă părinte, ajută-ți copilul să devină doctorul propriilor cărți și, în timp, camera de reanimare a cărților se va desființa. Să fie cu multe cărți sănătoase!